Guta reumatica, Care sunt factorii de risc în apariția gutei

Gută: simptome, diagnostic, tratament

Guta - cauze, simptome, tratament

Artrita acută gutoasă intermitentă; 3. Perioada intercritică; 4. Artrita gutoasă cronică tofacee.

umflarea durerii articulației degetului mare

Gută: hiperuricemia asimptomatică Este perioada în care nivelurile acidului uric se menţin ridicate dar guta, manifestată prin episoade de artrită sau nefrolitiază urică, nu este încă simptomatică.

Majoritatea pacienţilor cu hiperuricemie rămân asimptomatici toată viaţa. Hiperuricemia asimptomatică poate dura câteva decade, dar poate fi mult mai scurtă la pacienţii cu creşteri marcate ale acidului uric.

unguente pentru osteochondroză și nevralgie

Artrita acută gutoasă intermitentă Primul atac deficitul de boală articulară gută la bărbaţi are loc în decadele 4 şi 6; la femei debutul este mai tardiv şi variază în funcţie de menopauză. Atacul tipic de gută este caracterizat prin: instalarea bruscă, adesea explozivă a simptomatologiei de obicei în cursul nopţii, trezind pacientul din somn, dar poate apare în orice moment al zilei; prezenţa semnelor de inflamaţie la nivelul articulaţiei afectate căldură locală,edem, roşeaţa tegumentelor şi durere intensă ; atinge intensitatea maximă în ore de la debut; impotenţă funcţională marcată la nivelul membrului afectat.

osteoartrita articulației metatarsofalangiene a degetului

Perioada intercritică Una dintre trăsăturile caracteristice ale atacului de gută este caracterul autolimitat. Un istoric clar de episoade de guta reumatica acută urmate de perioade complet asimptomatice aşa numitele perioade intercritice susţine diagnosticul de gută.

Ce alimente ar trebui evitate Cum poate fi prevenită guta Care sunt cauzele gutei Guta poate avea următoarele cauze: Hiperuricemie — principala cauză a gutei. Constă într-o producție prea mare de acid uric și acumularea sa în organism. Acidul uric se poate acumula din mai multe motive, cele mai frecvente fiind prin alimentație, predispoziția genetică ori anumite anomalii sau afecțiuni care afectează modul de excreție al uraților și al sărurilor de acid uric.

Perioada intercritică poate dura de la câteva luni până la câţiva ani. Odată cu progresia bolii guta reumatica pacientul netratat, creşte frecvenţa atacurilor, sunt afectate mai multe articulaţii boala evoluând cu afectare oligoarticulară sau poliarticulară, atacurile sunt mai severe şi de durată mai lungă.

Artrita gutoasă cronică avansată Trecerea de la artrita gutoasă intermitentă la forma avansată este realizată atunci când perioadele intercritice nu mai sunt complet asimptomatice.

boala gonartrozei la genunchi

Acest stadiu era anterior denumit gută cronică tofacee, însă deşi tofii gutoşi sunt cele mai caracteristice leziuni ale artritei gutoase avansate, ei nu sunt întotdeauna prezenţi. De asemenea au fost descrise cazuri în care tofii gutoşi erau prezenţi încă din perioada de artrită intermitentă.

băi de sare pentru tratamentul artrozei

În acest stadiu articulaţiile afectate prezintă durere şi tumefacţie persistente, deşi intensitatea simptomelor este mult mai scăzută decât în timpul atacurilor. Atacurile de gută pot avea în continuare loc pe fondul acestor dureri cronice, şi, în absenţa terapiei, pot fi foarte frecvente.

Gută: diagnostic Investigaţii de laborator Analiza biochimică a sângelui poate evidenţia nivelul crescut al acidului uric, dar există şi cazuri când acesta este în limite normale. În cursul atacului de gută este evidenţiat un sindrom inflamator care poate fi intens, exprimat prin creşterea proteinelor de fază acută fibrinogen proteina C reactivă şi a VSH-ului. Hemoleucograma poate evidenţia în atacul acut de gută guta reumatica şi trombocitoză.

Testele funcţionale hepatice GGT, transaminaze şi renale, precum şi explorarea metabolismului lipidic şi glucidic pot oferi date despre etiologia hiperuricemiei, dar şi prezenţa unor boli asociate.

Reumatologia si bolile reumatice

Uricozuria în urina din 24 ore, stabileşte mecanismul de producere al hiperuricemiei deficit de eliminare sau hiperproducţie şi este obligatorie la pacienţii tineri. Examenul lichidului sinovial Este esenţial în stabilirea diagnosticului. Macroscopic lichidul sinovial are un aspect albicios, filant.

Examinarea la microscopul optic cu lumină polarizată, evidenţiază prezenţa cristalelor aciculare de urat de sodiu cu birefringenţă negativă. Sunt obligatorii culturile din lichidul sinovial pentru excluderea unei artrite septice.

Investigaţii imagistice Radiografia convenţională poate oferi date utile pentru diagnosticul diferenţial. În atacul acut de gută modificările radiologice sunt nespecifice şi constau în edem al părţilor moi şi osteoporoză periarticulară.

Reumatologia si bolile reumatice

Când atacul se remite osul se remineralizează, dar pot apărea modificări cronice. În artrita gutoasă avansată modificările radiologice sunt determinate de tofii gutoşi şi de efectele lor asupra părţilor moi şi osului. Cel mai frecvent este afectată prima articulaţie metatarsofalangiană, dar poate fi prezentă o afectare poliarticulară cu caracter eroziv.

Guta — tratament Guta este mai întâlnită în țările industrializate de exp. Frecvența la bărbați este de 5 ori mai mare decât la femei, aceștia fiind afectați la vârste mai mari de 40 de ani, în timp ce la femei, patologia apare după menopauză. Guta simptome și cauze Crizele de gută apar aproape întotdeauna brusc și adesea noaptea sau dimineața devreme.

Ecografia musculo-scheletală Agregatele de cristale de urat monosodic pot fi identificate prin ultrasonografie în diferite zone anatomice şi ţesuturi încă de la debut, ceea ce poate constitui o metodă de diagnostic precoce al gutei. Imagistica prin rezonanţă magnetică nucleară RMN poate detecta foarte precoce tofii gutoşi şi guta reumatica poate dovedi foarte utilă în diagnosticul complicaţiilor gutei cum ar fi: osteonecroza, chistul popliteu disecant, sindromul de canal carpian, rupturi de tendoane, compresia rădăcinilor nervoase în cazul afectării axiale.

Cauzele aparitiei gutei Hiperuricemia Hiperuricemia este principala cauza a aparitiei gutei. Poate aparea din mai multe motive, printre care si alimentatia, excretia redusa a uratilor, sarurile acidului uric, dar si predispozitia genetica. Riscul e, totusi, variabil si depinde de gradul de hiperuricemie.

Utilpublicații